Eşti doar a mea

Pagini: 1 ... 4 5 6 7

#121

Cryssa.K
Official Member!
Postari: 768

Asteptam

Cu nerabdare inca

_______________________________________
Stay chill......se poate mai rau intotdeauna!

#122

La Nena*
Tu Muñekita
Din: Zagabria, Croatia
Postari: 1150

Vroiam să vă cer scuze că nu am putut posta. Scriu la el când am timp. Sper ca curând să postez.

_______________________________________
La Material

#123

Cryssa.K
Official Member!
Postari: 768

Inca asteptam asteptam

_______________________________________
Stay chill......se poate mai rau intotdeauna!

#124

La Nena*
Tu Muñekita
Din: Zagabria, Croatia
Postari: 1150

Astazi seara va pun nextul. Si va anunt ca am sa-l termin... dar as vrea sa fac si o a-2a parte. Deci -7 nexturi pana acum. xD

_______________________________________
La Material

#125

La Nena*
Tu Muñekita
Din: Zagabria, Croatia
Postari: 1150

NEXTUL :P

Capitolul 24

2 minute după veni Georg împreună cu Correa.
“Hei Ale. Ce-i cu faţa asta tristă?” o luă în braţe pe Alecsia.
“Încerc de vreo 3 ore să-l sun pe Tom dar telefonul e inchis. Nu-mi place chiestia asta.”
“Dar e plecat la Dusseldolf, corect?”
“Da.”
“Atunci haide să mergem acolo, trebuie să-l găsim.” O încurajă Correa.
După 3-4 minute erau cu toţii în maşină în drum spre Dusseldolf. Alecsiei îi se îngheţau mâinile în timp ce se uita pe ferestră. Unicul ei gând era ca Tom să fie bine, deşi în acelaşi timp dubita.
“Nu te preocupa, î-l vom găsi pe Tom.” Îi zâmbi Georg care stătea pe scaunul din faţă, lângă Correa care conducea, întorcăndu-se la ea. Lafel făcu şi ea şi îşi reluă gândurile.
În 45 de minute erau la intrare in Dusseldolf.
>>Hai Tom că venim să te căutăm.<< îşi spusese în mintea ei stingându-şi pumnii. Ajunşi în postul în care Tom trebuia să meargă zăresc maşina lui deschisă.
“Maşina lui Tom deschisă? Imposibil!” comentă americanul.
“Aşa e. Nu e Tom. Haideţi să-l căutăm. Eu merg cu maşina împreună cu Alecsia iar voi vă veţi descurca pe jos.” adaugase Georg.
Zis şi făcut. Correa începu să inspecteze fabrica veche care era acolo, Tyler mergea înspre pod pe când Lukas cu Marcus s-au gândit să meargă prin localuri, baruri, restaurante etc etc.
În maşină era Georg care conducea iar Alecsia foarte preocupată.
“Unde mergem?” întreabă ea aproape tremând.
“Ne vom distanţia puţin din zona în care i-am lăsat pe băieţi, vom merge la nişte prieteni din trecut. Am făcut nişte afaceri cu ei cu cocaina.” Răspunse Georg calm. “Ar trebui să ştie ceva... sau măcar să ne dea un indiciu pe unde ar putea umbla.. sau ce ar putea face.”

50 minute după cautare telefonul lui Georg începu să sune.
“Alo? Da? Pe bune? Ok, acum ne intoarcem.”
“Ce s-a întâmplat?”
“Băieţii au găsit ceva: acum vom merge direct unde i-am lăsat.”

După 10 minute ajunseseră la loc.
“Uite, am găsit în acestă fabrica aparatul ăsta video. Cred că l-au uitat.” şi Lukas îi dăduse aparatul lui Georg şi Alecsia. În acel video era Tom cu acel băiat Bojan. Tom era legat pe un scaun ia Bojan îi dădea pumni în burtă.
“Oh Doamne!” îşi puse fata mâna la gură cu lacrimi în ochi. Iar în video se auzise fraza: “Haideţi să-l ducem înafara oraşului! La acel pod mare!”
In acea clipă fata fugi repede in maşina lui Georg şi a plecat drept înspre pod. Repede ceilalţi, încercând să o oprească se urcară în celelaltă maşină.

Se făcuse ceasul 22:30 până Alecsia ajunsese ea în cealaltă parte a oraşului, urmărită de prietenii ei. Se dăduse repede jos din maşină, sperând să-l găsească pe undeva pe iubitul ei Tom. Strecorându-se prin gardul rupt, văzu acolo o persoană legată pe un scaun, acopert pe faţă: acela era Tom! Fata fugi repede spre el când 2 faruri se aprinseseră şi pusese în motor autovehiculul.

-6

_______________________________________
La Material

#126

Cryssa.K
Official Member!
Postari: 768

Ce bine ca l-a gasit pe Tom dar...

Am eu un feeling ca Alecsia a cazut intr-o capcana

NEEEEEECST

_______________________________________
Stay chill......se poate mai rau intotdeauna!

#127

La Nena*
Tu Muñekita
Din: Zagabria, Croatia
Postari: 1150

Acum

Capitolul 25

Doar o frână se mai auzi în acel moment, un corp aruncat la câţiva metri in faţă iar celalat la vreo 2 metri în stânga maşinei: Alecsia l-a împins pe Tom pentru a nu fi călcat şi ea a “sfârşit” să fie aruncată de maşină. În acel timp apăruseră şi prietenii care i-au scos din maşină pe “vinovaţi” şi le-au dat o bună lecţie… dar de acel Bojan nici urmă.

11:50, Spitalul Santa Monica din Dusseldolf.
“Am terminat. V-a durut?” întreabă asistenta pe Tom.
“Nu. Multumesc.”
“Pentru nimic. Dacă vreţi să o vizitaţi pe prietena dumneavoastră v-a trebui să aşteptaţi înainte să iasă doctorul, dupaia va vorbi cu dumneavoastră.”
“Ok, multumesc.” Raspunse Tom iar asistentă plecă.
Lângă el venise Tyler.
“Pfff.. de ce trebuia să se întâmple asta? De ce ei? Cu ce a greşit ea?” şi dă un pumn tare în perete.
“Îmi pare rău bro, dar ea a făcut-o pentru că te iubeşte. Nu te preocupa. Acel Bojan va plăti totul. Nu va rămâne aşa.”
Iese doctorul din camera Alecsiei.
“Dumneavoastră sunteţi domnul Kaulitz?” se uită la Tom, măsurându-l din cap până-n picioare.
“Da, eu sunt.” Se ridică în picioare.
“Ei bine, prietena dumneavoastră are un picior rupt. Şi a fost afectat şi bazinul. Deocamdată e bine… dar pe viitor va putea avea probleme.”
La spusele doctorului băiatul căzu pe scaun cu capul în pamânt şi cu lacrimi în ochi. În acel timp veni Derek, fratele Alecsei care a fost anunţat de Juliana.
“Nenorocitule! Ştiam că dacă va sta cu tine o vei băga în mormânt!!!” şi dădu să-l ia de gât dar Tyler se băgă între ei doi.
“Băiete, nu ştiu dacă ţi-ai dat seama dar primul: suntem într-un spital; al doilea: Tom nu i-a făcut nimic. Aşa că e mai bine să termini şi să nu dai vina pe cineva care chiar nu are vină.”
“Ohh! Ba sigur că e vina lui!” şi se îndepărtă de cei 2. “Exact aşa cum ai reuşit pe mine să mă distrugi, acuma vrei să o distrugi pe sora mea. Ce ţi-am făcut!??”
“Eu pe tine nu te-am distrus. Dacă ea stăteaşi cu mine şi cu tine, eu nu am nici o vină, exact ca tine. Eu nu ştiam că stă cu tine! Iar surorii tăle nu am de ce să-i fac rău.” Şi câteva lacrimi curgeau pe faţa băiatului. “Eu o iubesc pe Aecsia. Fata asta m-a schimbat. M-a făcut să recapăt sentimentele pe care le-am pierdut de mulţi ani. M-a transormat într-un alt om. Pe ea o vreau. Pe ea o iubesc, nu aş răni-o, nu am de e s-o fac. Cum poţi crede că aş răni-o?”
“Termină cu tot teatrul ăsta de doi bani, mai bine spune-mi ce a zis doctorul.” Spuse Derek nervos
“Are un picior rupt… iar pe viitor va avea probleme cu bazinul. Se pare că a fost afectat.”
Derek îşi pusese mâinile pe ochi. Aproape îi venea să plângă.
“Tom, spune-mi ce s-a întâmplat. Spune-mi adevărul, te rog.”
La acele Tom se uită direct fix la el, uimit. Se pare că Derek nu vroia ceartă, cum era obişnuit să facă cu Tom, ci să vorbească liniştit cu el. După tot ce îi povesti Tom, Derek începu să-l ceadă cât de cât, încercă din nou să se lege de el asta din cauză că vedea că suferea, lafel cum suferea şi el pentru sora lui. Pe lângă ei trecu doctorul care le dădu permisul s-o vadă pe fată. Întrară numai Derek cu Tom.
“Hey!” o voce firavă se auzi din înauntru camerei.
“Iubirea mea!” şi o sărută uşor pe buze. “Imi pare rău că a trebuit să se întâmple asta. Dacă ştiam nici nu mă duceam acolo. E numai vina mea.”
“Nu, nu e vina ta. Eu am vrut să-ţi salvez viaţa…asta pentru că te iubesc.”
“Hey, pe mine nu mă saluţi?” întrebă Sderek încercând să-şi şteargă lacrimile de la ochi.
“Desigur.” Iar Derek se aproprie de Alecsia pentru a sărut-o pe obraz.
“Am vorbit cu doctori au zis că vei ieşi peste o saptămână.. asta dacă ei cred că poţi ieşi atuncea. Trebuie să te mai verifice in aceste 6 zile... şi vei veni acasă. Mama deocamdată nu ştie nimic, lafel şi tata.”
“Nu, te rog, nu le spune nimic. Le zici că stau cu Tom. Nu vreau să le zic nimic de tot ceea ce s-a întâmplat. Te rog!” implora ea pe fratisu.
“Nu le voi spune nimica, stai liniştită.”
După câteva ore de stat o asistentă îi anunţă că s-a terminat ora de vizită.
“Ok iubire, se pare că trebuie să mergem.” O sărută Tom din nou pe iubita lui. “Nu ştii cât de mult te iubesc.” Şi încă o dată o sărută înainte să iasă de pe uşa.
“Tom, îmi pare rău.” Îi zise Derek aproape înroşiind.
“Ehh!?” ieşi din gura lui Tom.
“E vina mea. Ar fi trebuit să te ascult pe tine şi nu pe Albena. Am fost orbit de ea.”
“Nu numai tu, lafel şi eu. După ce relaţia dintre mine şi ea s-a terminat eu am început să ma culc cu fete doar pentru plăcere. Asta până când am întâlnit-o pe sora ta. Am fost parcă fulgerat atunci când am văzut-o. Mi-am pus în cap că vreau s-o cunosc, sî-i vorbesc şi am acţionat. Iar pentru prima dată nu m-am culcat cu în seara în care am cunoscut-o. Inafară de faptul că o chiamasei tu ca să mergeţi acasă, dar nici în seara în care am fi avut ocazia nu am făcut-o, asta pentru că ea nu era pregătită. Iar când am făcut-o am fost foarte fericit... pentru că eram singurul bărbat din viaţa ei. Deja de atuncea am început să mă schimb, ea m-a învăţat multe. Parcă m-am născut a-2ª oară. Aşa că nu gândi că aş putea să-i fac vre-un rău. N-aş fii în stare nici dacă mi-ar da o palmă.” Se confesă Tom.
“Nu te preocupa. Am înteles cum eşti. Eu îmi cer scuze pentru cum m-am purtat cu tine în toţi anii ăştia... şi mai ales pentru cum m-am comportat cu tine despre Alecsia.”
“Nu te preocupa, pentru mine a trecut totul.” Îi făcu cu ochiul Tom iar când să plece din spital se salută aşa cum făceau ei... pe timpurile vechi.

_______________________________________
La Material